La capătul Europei

La capătul Europei

Prin aerul călduț și luminos al dimineții, dinspre canal răzbate o romanță cântată de Jean Moscopol. Un barcagiu care acostase acolo se delecta ascultând-o la ora aceea foarte matinală. Parcă știam de undeva că timpul e altfel la Sulina. Poate că marinarii de prin zonă au bioritmurile schimbate de prea multele ore de cart.

Văzută de pe balconul pensiunii, Dunărea curge și curge și curge, ca în seara de dinainte, ca în ziua de dinainte și ca întotdeauna, în timp ce Moscopol graseiază cu blândeţe despre ale vieții trecătoare. O atmosferă ireală (nu degeaba Dilema a dedicat un întreg Dosar orașului Sulina). Cum nu poți ajunge acolo decât pe apă, pare că odată ce treci apa, te trezești într-o altă lume. Cea de dinainte dispare sau, în orice caz, multe dintre elementele ei se filtrează prin apă, ca fumul de la narghilea.

Sulinenii își încep activitățile și preumblările pe faleză și pe canal în zgomot de motoare de bărci. La salutul „Bună dimineața!“ al unei femei, se aude necruțătoarea replică a unui barcagiu: „Adevărat a înviat, Nuțico. Tu n-ai fost la biserică acu’ o săptămână? Ai dormit?“

Vizavi, peste canal, e piața de pește, acolo unde am văzut o mulțime de bărbați cu figuri aspre și uscate, de pescari bătrâni, sortând hamsii. Pe lângă ei am trecut când ne-am întors din excursia de la Insula K, raiul acela păsăresc în mijlocul căruia ghidul ne-a atras atenția că stau nou-veniții – pescăruși asiatici – cei cu capul negru, grupați și parcă speriați și nelămuriți ce atitudine să adopte, asemeni recenților refugiați de pe același continent. Ce mai ciripeală colosală pe acea mică limbă de nisip. Și cum au fugit toți cormoranii în formație, ca la o comandă, la apropierea bărcii noastre.

loading...

Adauga si tu un comentariu!

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.