Partea întunecată a industriei IT

Partea întunecată a industriei IT

Irina Socol, una dintre fondatoarele companiei de tehnologia informaţiei Siveco, a fost condamnată definitiv la doi ani şi jumătate cu executare. Este o ştire care oferă mai multe motive de comentat.

Irina Socol a fost multă vreme pentru societatea românească unul dintre exemplele de antreprenori de succes. Avea toate atributele pentru acest lucru. Era creatoarea şi emblema unei companii importante şi, în acelaşi timp, reprezentanta unei pieţe, de tehnologia informaţiei, în plină expansiune.

Vestea arestării Irinei Socol a căzut ca un şoc pentru comunitatea de afaceri. Surpriza a fost totală, pentru ca brandurile, personal şi cel al companiei, erau extrem de bine consolidate.

Acesta este şi motivul pentru care era absolut obligatoriu de aşteptat sentinţa instanţei pentru a înţelege mai multe. De fapt, acum putem vedea că „dosarul Socol”, la care putem adăuga cazul Microsoft, arată latura întunecată a unei industrii care se bucură de succes şi de respectabilitate în rândul publicului şi al mediului de afaceri.

Fără îndoială, industria de tehnologia informaţiei are ca exemple o serie de antreprenori care şi-au dovedit inteligenţa şi chemarea pentru afaceri. Dintre ei, unii au creat programe antivirus pe care le-au vândut unei companii mondiale, un altul a inventat un ceas inteligent şi, în general, există o emulaţie de tineri antreprenori care inventează soluţii informatice pe care le vând sau pe care le dezvoltă în colaborare cu mari companii internaţionale. Există, de asemenea, investitori care au dezvoltat cu mare succes afaceri în domeniul comerţului online. Este, per total, o dinamică pozitivă a industriei şi a antreprenorilor mai mici sau mai mari.

Dincolo, însă, de aceste poveşti de succes, există din păcate şi în IT o zonă întunecată a afacerilor: cea a conexiunii dintre banii publici şi companiile private. Şi în sectorul de tehnologia informaţiei suferim de aceleaşi probleme ca şi în alte domenii: o alocare clientelară a banilor publici. Dovada cea mai bună este aceea că, de ani de zile, sunt oferite bugete substanţiale dezvoltării infrastructurii tehnologice şi informatizării administraţiei publice fără ca rezultatele să fie spectaculoase. Toate domeniile publice, de la sănătate, la educaţie, de la administraţia locală, la instituţiile publice, toate au avut parte de bugete serioase de modernizare a infrastructurii informatice. Din păcate, în continuare, eforturile sunt făcute insular, bazele de date ale instituţiilor publice neputând să comunice între ele în folosul contribuabililor.

În acelaşi timp, sectorul IT a fost dominat de o mână de companii. Ele au acaparat bugetele, ele au primit contractele, pe care de cele mai multe ori le-au dat mai departe către companii mai mici. Ca şi în alte domenii, şi în IT contractele publice au fost concentrate în mâinile câtorva companii, care au avut adeseori legături în lumea politică.

De aici este probabil să plece şi mecanismul, altfel inexplicabil, al fraudei din dosarul Siveco. Pentru că o întrebare a plutit în aer după cazul Siveco, şi anume: de ce a fost nevoie ca o companie cu asemenea renume şi prestigiu să apeleze la practice evazioniste? Răspunsul îl găsim, poate, în conexiunea dintre lumea afacerilor şi cea politică.

O veste bună se poate desprinde însă din experienţa Siveco. În ciuda arestării câtorva angajaţi ai companiei, societatea continuă să funcţioneze şi să câştige contracte pe pieţele internaţionale. Ceea ce ne arată că firma a fost construită pe principiile guvernanţei corporative şi acest lucru a făcut-o să reziste. Nu puţine au fost cazurile în care ieşirea din scenă, din diverse motive, a fondatorului unei companii cu capital românesc a fost urmată de dispariţia companiei. În cazul Siveco, lucrurile nu stau aşa, ceea ce nu face decât să ne arate că dincolo de problemele cu justiţia, compania a fost creată pe baze solide.

loading...

Adauga si tu un comentariu!

comentarii

Tagged with

Leave a Reply

Your email address will not be published.